cipangu

Wednesday, December 28, 2011

Dragă Wendy

Am păstrat ultimul post pe 2011 pentru a scrie povestea noastră, poate nu așa cum a fost, dar așa cum am văzut-o eu. O poveste altfel, despre o relație ciudată, cu parteneri speciali. Încalc regula noastră nescrisă, de a nu vorbi despre celălalt, dar știu că mă vei ierta și mă vei înțelege (și tu, și celelalte) că n-am fost un dandy până la capăt. În plus, lumea a aflat deja despre noi.

Friday, December 23, 2011

Ce-am (mai) învățat la școală

Când ai până în 18 ani și creierul ca buretele, procesul de învățare e unul continuu, nu-i stă în cale clopoțelul care sună pauza sau sfârșitul zilei. Abia de atunci încep materiile alea mai interesante, predate cu har de ceilalți colegi, care îți vor folosi cu adevărat mai târziu în viață și despre care părinții spun: ce prostii ai mai învățat azi la școală? 

Tuesday, November 15, 2011

Mi-e dor de Tanti Neti

Japonezii nu-și bat copiii. Mai mult, dacă îți atingi copilul din dotare în public, riști ca din spirit civic să-ți cheme cineva un fel de Poliția Animalelor, dar pentru bestiile alea mici care nu te-ascultă. Ceea ce e nedrept, atâta vreme cât nu există nicio poliție unde să suni când fi-tu nu mănâncă tot, nu vine când îl chemi, nu se duce unde îl trimiți și nu tace când te doare capul. Mi-e dor de Tanti Neti.

Monday, October 17, 2011

Mulțumesc.

Opriți grătarele! Opriți tiparnițele ilegale de prin pivnițe! Dați cancel la scanere și xerox-uri. Acum fiecare poate avea propriul exemplar din „Iertați-mă că nu sunt japonez”. Pentru că primul tiraj s-a epuizat deja, ca să nu se ajungă la mișcări de stradă „Occupy Bookstores”, la cinci luni de la lansare, editura Curtea Veche a zis: „Bine dom´le” și a suplimentat tirajul.

Mulțumesc celor care au cumpărat-o deja, mulțumesc celor care o vor cumpăra de acum înainte, mulțumesc editurii pentru încredere. 

Iarna-i grea, omătul mare, citim pan´ la epuizare.

Sunday, October 16, 2011

Trenule, mașina mea

Ziceam prin iulie de mitocanii de import. Să nu rămân dator, parcă ar fi păcat să nu zic și de ăştia locali. Da, când zici Japonia te gândeşti automat la politeţe, maniere, plecăciuni. Tocmai de asta devine cu atât mai spectaculos când întâlneşti câte o excepţie. E ca și cum ai găsi mici la un restaurant cu cvartet. Sau pe Puya în concert în Vamă. Sau să dai de un folbalist pe locul tău mâncând seminţe la un concert Hiromi Uehara.

Monday, October 10, 2011

Răspundem întrebătorilor

Sunt întrebat (şi le mulțumesc celor care o fac) unde mai pot găsi cartea. Un prieten a primit din partea editurii următorul răspuns:

Librăria nr. 88 Str. Edgar Quinet

Librăria 13  Bd. Ion Mihalache

Librăria nr. 137 Bd. Lacul Tei 

Librăria nr. 22 Şos. Mihai Bravu 


(Din păcate, toate în Bucureşti.) 

Am mai fost întrebat de ce nu le apar unora comentariile pe site-ul editurii.

Iertați-mă, nu știu. În principiu, ar trebui ca oricine are ceva de spus, să fie lăsat s
ă o facă.

Vă mulțumesc încă o dată tuturor.

Saturday, September 24, 2011

Elections evely day

De vreo săptămână încoace, s-a umplut strada de „gozaimasu”, „itashimasu” şi alte politeţuri vărsate prin megafoanele de pe maşini. Am zis că sunt ăia care trec din când în când să strângă electrocasnicele dar ei parcă nu-s aşa mieroşi. Într-un final m-am lămurit: sunt alegeri pentru primărie la noi în urbe!

Tuesday, August 23, 2011

Moartea ca un motan vagabond

Când eram mic, mă uitam la desene animate cu gura căscată. Era ceva magic în televizor care mă făcea să mă rup total de realitate şi să rămân aşa, uitând să mai închid gura. Mi s-a tot spus că ce-i în televizor nu-i real şi aproape că ajunsesem să cred, până când, la examenul de la UNATC, „tanti de la desene animate” era acolo, în comisie.

Sunday, July 31, 2011

Stai acasă

Cum deschide un majoritar gura despre o minoritate, nici n-apucă să dea cep la subiect, că gata, i s-a pus ştampila: rasism, discriminare, fascism, şovinism etc. Minoritarii au voie să zică orice. Ei au voie să generalizeze. Şi mă gândeam că pentru postul ăsta e nevoie de  lămuriri de la început, că-i subiect delicat, lumea-i sensibilă, se-aprinde repede. După care mi-am zis, stai puţin. Şi eu sunt minoritar! 

Monday, July 25, 2011

Azi dimineață mi s-a întâmplat un lucru extraordinar

Vas de croazieră în America de Sud. La fiecare două săptămâni, alţi 2500 de turişti, pardon, oaspeţi. Printre puţinii pe care i-am ţinut minte, era un nene care râdea tot timpul. Din suflet, firesc, nu ca debilul. Se oprea întotdeauna în galeria foto să schimbe câteva vorbe, apoi pleca mai departe fredonând. Avea ceva în el care te făcea să crezi că a câştigat la loto, a aflat secretul nemuririi, are puterea de a se face invizibil şi tocmai a fost în cabina de schimb a corpului de balet, are acasă crescătorie de peştişori de aur, nu ştiu ce avea, dar ceva avea. 

Thursday, July 21, 2011

Bloguri de lux


Când mă satur de știri, mai citesc uneori bloguri. Am ales la întâmplare trei, ale unor cică lideri de generații urmate orbește de cete cete de bezmetici care le iau drept modele. Am rescris mai jos pasaje din trei bloguri, din trei personaje care nu sunt sincere nici măcar în baie, după ce s-au c.cat. Baia fiind  de altfel, singurul loc în care o fac normal, și nu pe ei.

Saturday, July 16, 2011

Tablouri de Bucureşti 4

E cald şi aici, e cald şi acolo. Merge un tablou răcoros de acum câteva ierni bune, din carneţelul de amintiri cu foi îngălbenite, sau
Culoare în alb

-  despre Florin Piersic, copilași cu voce groasă și porumbei pe care nu-i va prinde nimeni niciodată –

Friday, July 8, 2011

Tu cât de mult îți iubești orașul?

Nu, serios. Atât de mult încât să-i compui o melodie? Hai, maxim două? Ba nu, reformulez. Îl iubeşti atât de tare încât toate cântecele tale să fie despre El, Oraşul Tău? Despre străzi, despre magazine, despre produsele care fac oraşul renumit (adică sepii, peşti şi cum se mănâncă ei), despre dealuri, despre mare, despre flori, despre capibara din grădina zoologică, despre portocale, despre tot? 

Thursday, June 23, 2011

Țigările de care mi-e dor

M-am lăsat de fumat de câţiva ani buni şi nu mă bate gândul să mă reapuc, cel puţin deocamdată. Nu despre asta e vorba, nu-i campanie profumat. Ba chiar, în lista aia mică cu regrete am trecute nopţile când sudam mahoarcele până trăsnea toată carnea pe mine de parcă îmi făceam culcuş în şemineu. Şi cu toată gheara din piept care mă mai încearcă, cu toată hârâiala când mai bag câte un sprint după tren, sunt câteva ţigări de care îmi amintesc cu plăcere, cum are şi Clinton câteva trabucuri de neuitat.

Friday, June 17, 2011

Tablouri de București

Au fost cele mai scurte trei săptămâni petrecute în ţară. S-ar putea ca eu să fiu ceva mai agitat decât o broască ţestoasă pe amfetamine, dar e şi ceva în Bucureşti care mă agită şi mai tare. În rarele momente dintre alergături, am avut răgaz să adun piese din care voi reconstitui cândva imaginea Bucureştiului lăsat în urmă, lăsat în turmă.

Tuesday, June 14, 2011

Mulțumiri

Trecu o lună şi-un pic de la lansarea cărţii. N-o să trag acum linie să fac bilanţul, pentru că ar fi prea multe de spus despre aventura (frumoasă, de altfel) de a publica o carte în România. Ca o prima concluzie, între o piţipoancă de-o vară care atârnă pe la tabloide şi un autor care încearcă să-şi promoveze mâzgălelile nu-i mare distanţă. Singura deosebire este că pe piţipoancă o bagă până la urmă în seamă cineva. Nu-mi plac cifrele, cu atât mai puţin să mi le atârn în piept, dar trebuie spus că la sfârşitul lunii mai, adică la douăzeci de zile de la lansare, se vânduseră deja trei sferturi din primul tiraj (spun primul, pentru că încă mai sper la un al doilea). E numai şi numai meritul unor oameni pe care n-am cum să nu-i amintesc aici, ca pe generic, in order of appearance (lista fiind deschisă, acesta e singurul articol care crește ca pomu´, mai pune un inel, mai pune un inel...).

Tuesday, June 7, 2011

Senzațional!!!

Tentativă de sinucidere la TVR Cultural, în direct, în reluare și prin satelit. Ce-au ajuns să facă unii pentru audiență...

Sunday, May 15, 2011

Anunciuri, înștiințări, mezaturi – partea a doua

Mulțumesc tuturor celor care au fost la Cărturești! Îmi cer scuze celor care n-au apucat să intre. Îmi cer scuze și celor care nu au mai apucat cărți. Poate ar trebui să fie un semn bun, dar cred că e totuși o scăpare din care editura va învăța ceva pe viitor - la 6.40 se vânduseră toate cărțile din stocul adus la eveniment. (Sincer, am simțit că sunt un autor epuizat când am terminat de vorbit și nu știam de ce mă trecuseră toate apele.)

Per total, sper că nu m-am făcut prea tare de cacao. Așa-i când debutezi întâiași dată pentru prima oară. Nu-i o figură de stil, o să mai facem o lansare pentru toți cei cărora le sunt adresate scuzele de mai sus. Data, ora și locul vor fi anunțate ulterior.

Friday, May 6, 2011

Anunciuri, înștiințări, mezaturi

Întrerupem programul obișnuit pentru câteva momente de trebuincioasă publițitate.  
Pentru cine vrea să tragă cu ochiul printre file la câteva fragmente din carte, pot fi citite aici, aici, aici, aici și aici, mulțumită Think Outside Ohe Box.  
Dacă simțiți că nu e destul, atunci puteți comanda un exemplar întreg. Dacă s-a desființat librăria din colț și s-a făcut bancă sau jocuri mecanice, nu-i nimic, se poate comanda direct de pe site-ul editurii. 
Gata. Hai că mai avem puțin și intrăm în normal.

Wednesday, April 27, 2011

Ţara vrăjită

Acum două zile, pe seară, ne cheamă Mama san: veniţi repede, că o să fie la televizor ceva cu România pe canalul 4. Am venit, ne-am aşezat cuminţi (eram doar noi trei - „fetele” şi cu mine) şi am aşteptat să înceapă, eu având o vagă presimţire cam despre ce o să fie vorba (îmi trecuse un zvon pe la urechi). Şi a început. Un frumos program despre „vrăjitoarele” din România.

De la stânga la dreapta, carul de reportaj, un bibilou mare cu Iisus,
carul cu boi, Maria Campina și backing vocals.

Tuesday, April 19, 2011

Scurt tratat de sumo scris de cineva care n-are nicio treabă cu sportul


Adică eu. Pe când eram mic şi sfrijit mi se tot spunea să fac sport, să mă dezvolt. Tot auzeam cu invidie expresii de genul: „ce corp de sportiv”, de unde am dedus că sportul (în general) îţi face corpul mai frumos. Deducţia asta mă costă scump astăzi, când nu înţeleg nici în ruptul capului de ce ar face o femeie înot (ca să arate ca o trambulină), sau haltere (se poate transforma din căprioară în elefant doar căsătorindu-se), sau de ce ar face un bărbat culturism (sunt o grămadă de alte moduri în care poţi fi penibil). Liderul categoriei „Sporturi care nu-ţi fac corpul mai frumos, dar sunt şi ele sporturi” rămâne însă sumo, încleştarea şuncilor.

Friday, April 15, 2011

Ne "vedem" la Pecha Kucha Night


"Bună seara. Da, ar fi fost frumos să fiu acolo cu voi. Îmi pare rău că în loc de o prezentare live, eu voi trișa și voi face playback. Sper totuși ca, deși lipsite de emoția prizei directe, cuvintele mele să ajungă la fiecare dintre voi ca un mesaj în sticlă." Aşa începe prezentarea prin care mâine, de la 16 trecute fix (am înţeles că ar fi a doua în desfăşurător) voi fi şi eu alături de voi de aici, din Ito.

Monday, April 11, 2011

Povești de trezit copiii (altora)

Am luat parte la un interviu colectiv la care una din întrebări suna așa: “Cum îi vedeţi pe japonezi în comparaţie cu românii? Şi nu mă refer aici doar la cum reacţionează ei în caz de cutremur. Mă refer la cum sunt în general, ca oameni, ca naţie. Ce-i deosebeşte de noi?”. Am renunțat demult să-mi mai pun întrebarea asta. Daca mi se-ntâmpla să mai găsesc vreun răspuns, îmi băteau patrioții din țară obrazul nț nț nț.

Tuesday, March 29, 2011

Ultima criză

După criza de pâine, criza de orez, criza de baterii, criza de apă îmbuteliată (generată de criza nucleară, evident), Japonia înfruntă zilele acestea o nouă criză: criza de nattou.

Monday, March 21, 2011

Vin în ţară

Aş fi vrut să fac anunţul acesta ceva mai devreme, dar evenimentele din ultima perioadă nu au lăsat prea mult timp şi spaţiu pentru altceva. Şi eu mă întorc în ţară.

Friday, March 18, 2011

Avion cu motor, ia-mă și pă mine-n B.O.R.

Să salvăm diaspora română din Japonia! Paraşutaţi gravidele şi copiii în Seul! Monstrul sacru al comediei româneşti - statul român  - revine cu o nouă producție de mare succes: The airplane! În colaborare cu Ambasada Română din Japonia şi cu biserica românească din Tokyo.

Wednesday, March 16, 2011

Eroi, vedete, afectați

N-aş fi postat aşa repede, dar cei din ţară vor să ştie ce se întâmplă. După presa din România, Japonia nici nu prea mai e pe hartă. Am încercat să folosesc cât mai puţin calculatorul şi tv-ul zilele astea, din economie de curent. Pe scurt, cu liniuţă, la 5 zile de la cutremur.

Saturday, March 12, 2011

Un lămpaş înaintea vântului

Mărturisesc că de multă vreme încoace am renunţat să mă mai rog. Nu-mi prea răspundea nimeni şi nici efect parcă nu avea. În momentele în care înainte mă rugam, am început în schimb să-mi spun proverbe. Ieri, de exemplu, mi l-am adus aminte pe ăsta: 人生は風前の灯- (Jinsei wa fuzen no tomoshibi) - Viaţa este un lămpaş înaintea vântului.

Wednesday, March 2, 2011

Ceai verde, kebab și guarana

27 februarie a.c. Lume, lume, veniţi cu mic cu mare la primărie că-i schimb intercultural. Străinii din Ito: cine sunt, ce mănâncă ei, cum cântă şi cum dansează. Bună treabă, zic, mai cunosc şi eu lume, mă mai arăt şi eu la faţă şi poate aşa se mai obişnuiesc şi copii să nu se mai zgâiască pe stradă la mine cum îmi suceam eu capul după negrii din Calea Moşilor pe vremea lu´ Ceauşescu. 




Saturday, February 12, 2011

„Cuba, un buldog francez adus din Germania”


Era într-o joi de noiembrie parcă, acum doi ani. Mă întreabă cineva dacă am vreun program în seara aia. Dacă nu, să vin cu el: un prieten de-al unui prieten de-al unui prieten şi-a deschis bar acasă, la el în apartament, cincizeci de mii berea. Haide dom´le.

Monday, January 31, 2011

Când viața îţi lasă un gust amar

Aceasta nu e o rețetă de dulceaţă de kinkan. Sau kumquat. Sau, mai simplu, portocale mici, mici, mici, pentru hobbiţi și pitici. E ce-am făcut eu cu un kil cules cu mâna mea dintr-un copăcel cât un stat de om, care tocmai a dat în pârg acu´ când dă ianuarie-n februarie.